doleanță

română

Etimologie

Din franceză doléance < latină dolere ("a se plânge").

Pronunție

•  Audio^fișier
• AFI: /do.leˈan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului doleanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	doleanță	doleanțe
Articulat	doleanța	doleanțele
Genitiv-Dativ	doleanței	doleanțelor
Vocativ	'	'

1. stare sufletească a celui care dorește ceva.
2. (mai ales la pl.) cerințe exprimate în mod oficial (expusă în scris sau oral).

Sinonime

• 1: dorință
• 2: deziderat, rugăminte

Cuvinte apropiate

• condoleanțe

Traduceri

dorință exprimată printr-o cerere

engleză: desideratum (English)

franceză: doléance (français) f.

Referințe

• DEX online