doleanță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză doléance < latină dolere ("a se plânge").

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
doleanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ doleanță doleanțe
Articulat doleanța doleanțele
Genitiv-Dativ doleanței doleanțelor
Vocativ ' '
  1. stare sufletească a celui care dorește ceva.
  2. (mai ales la pl.) cerințe exprimate în mod oficial (expusă în scris sau oral).

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe