dorjincă
română
Etimologie
Din ucraineană dorožen'ka.
Pronunție
- AFI: /dor'ʒin.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului dorjincă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dorjincă | dorjinci |
| Articulat | dorjinca | dorjincile |
| Genitiv-Dativ | dorjincii | dorjincilor |
| Vocativ | dorjinco | dorjincilor |
- fâșie îngustă de pământ nearat care desparte două ogoare sau două terenuri agricole aparținând unor gospodării diferite.
Sinonime
Traduceri
Traduceri