drămuire
română
Etimologie
Din a drămui.
Pronunție
- AFI: /drə.mu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului drămuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | drămuire | drămuiri |
| Articulat | drămuirea | drămuirile |
| Genitiv-Dativ | drămuirii | drămuirilor |
| Vocativ | drămuire | drămuirilor |
- acțiunea de a drămui și rezultatul ei; drămăluire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online