drămuire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a drămui.

Pronunție

  • AFI: /drə.mu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
drămuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ drămuire drămuiri
Articulat drămuirea drămuirile
Genitiv-Dativ drămuirii drămuirilor
Vocativ drămuire drămuirilor
  1. acțiunea de a drămui și rezultatul ei; drămăluire.


Traduceri

Anagrame

Referințe