drapel

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Drapelul român

română

Etimologie

Din italiană drappello. Confer franceză drapeau.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
drapel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ drapel drapele
Articulat drapelul drapelele
Dativ-Genitiv drapelului drapelelor
Vocativ drapelule drapelelor
  1. bucată de pânză sau de mătase (într-una sau în mai multe culori, adesea cu o emblemă sau cu o stemă) prinsă de un băț și reprezentând semnul distinctiv al unui stat, al unei unități militare, al unei organizații, asociații etc.
    Drapelul al unei țări.

Sinonime

Expresii

  • A fi sub drapel = a servi în armată
  • A lupta sub drapelul cuiva = a lupta sau a milita pentru cineva sau pentru ceva
  • A ține sus drapelul = a) a milita cu tărie pentru o idee, o cauză etc.; a rămâne fidel unei cauze; b) a se comporta exemplar într-o acțiune, într-o împrejurare
  • A ridica drapelul luptei pentru... = a începe lupta sau acțiunea pentru...


Traduceri

Referințe