drapel
română
Etimologie
Din italiană drappello. Confer franceză drapeau.
Pronunție
- AFI: /dra'pel/
Substantiv
| Declinarea substantivului drapel | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | drapel | drapele |
| Articulat | drapelul | drapelele |
| Genitiv-Dativ | drapelului | drapelelor |
| Vocativ | drapelule | drapelelor |
- bucată de pânză sau de mătase (într-una sau în mai multe culori, adesea cu o emblemă sau cu o stemă) prinsă de un băț și reprezentând semnul distinctiv al unui stat, al unei unități militare, al unei organizații, asociații etc.
- Drapelul al unei țări.
Sinonime
Expresii
- A fi sub drapel = a servi în armată
- A lupta sub drapelul cuiva = a lupta sau a milita pentru cineva sau pentru ceva
- A ține sus drapelul = a) a milita cu tărie pentru o idee, o cauză etc.; a rămâne fidel unei cauze; b) a se comporta exemplar într-o acțiune, într-o împrejurare
- A ridica drapelul luptei pentru... = a începe lupta sau acțiunea pentru...
Traduceri
steag
|
|