duduit

română

Etimologie

Din a dudui.

Pronunție

• AFI: /du.du'it/

Substantiv

Declinarea substantivului duduit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	duduit	duduite
Articulat	duduitul	duduitele
Genitiv-Dativ	duduitului	duduitelor
Vocativ	duduitule	duduitelor

1. faptul de a dudui; zgomot sacadat; duduitură, durduit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online