duium

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă doyum.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
duium
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ duium duiumuri
Articulat duiumul duiumurile
Genitiv-Dativ duiumului duiumurilor
Vocativ duiumule duiumurilor
  1. mulțime, grămadă, gloată, droaie (de ființe, obiecte, întâmplări etc.).

Locuțiuni


Traduceri

Referințe