dumica

română

Etimologie

Din latină *dēmῑcāre, de la mῑca („bucățică”), confer mică.

Pronunție

• AFI: /du.mi'ka/

Verb

Conjugarea verbului dumica
Infinitiv	a dumica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dumic
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dumice
Participiu	dumicat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (pop.) a sfărâma, a rupe, a tăia în bucățele, a fărâmița un aliment; (în special) a mesteca în gură un aliment.
2. a tăia pe cineva în bucăți; p. ext. a distruge, a nimici.

Sinonime

• 1: amesteca, ciopârți, mesteca, sfârteca, sfâșia
• 2: distruge, nimici, prăpădi

Cuvinte derivate

• dumicare
• dumicat

Cuvinte apropiate

• mică

Traduceri

a bucăți; a fărâma

Vedeți traduceri pentru a fărâma.

a sfărâma în gură cu dinții

Vedeți traduceri pentru a mesteca.

a distruge

Vedeți traduceri pentru a distruge.

Referințe

• DEX online