durăit

română

Etimologie

Din a durăi.

Pronunție

• AFI: /du.rəˈit/

Substantiv

Declinarea substantivului durăit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	durăit	durăite
Articulat	durăitul	durăitele
Genitiv-Dativ	durăitului	durăitelor
Vocativ	durăitule	durăitelor

1. faptul de a durăi; zgomot produs de un obiect care durăie; huruitură, duruitură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• daturi
• durița
• dăruit
• durați

Referințe

• DEX '98 via DEX online