dâră

română

Etimologie

Din slavă (veche) dira („gaură, urmă”).

Pronunție

• AFI: /'dɨ.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului dâră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dâră	dâre
Articulat	dâra	dârele
Genitiv-Dativ	dârei	dârelor
Vocativ	dâră	dârelor

1. urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; (p.gener.) urmă.
2. dungă, linie; (spec.) dungă, rază de lumină.

Expresii

• (fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ardă
• radă

Referințe

• DEX '98 via DEX online