echivalare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a echivala.

Pronunție

  • AFI: /e.ki.va'la.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
echivalare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ echivalare echivalări
Articulat echivalarea echivalările
Genitiv-Dativ echivalării echivalărilor
Vocativ echivalare echivalărilor
  1. acțiunea de a echivala.
  2. recunoaștere a valabilității unor studii, examene sau diplome obținute în cadrul unei școli de alt tip sau în străinătate.


Traduceri

Referințe