eclectism

română

Etimologie

Din franceză éclectisme

Pronunție

• AFI: /e.klekˈtism/

Substantiv

Declinarea substantivului eclectism
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	eclectism	eclectisme
Articulat	eclectismul	eclectismele
Genitiv-Dativ	eclectismului	eclectismelor
Vocativ	eclectismule	eclectismelor

1. îmbinare mecanică a mai multor idei sau concepții eterogene sau opuse.
2. lipsă de consecvență în convingeri sau idei.
3. curent filozofic care întrunește elemente din mai multe sisteme filozofice.

Traduceri

Traduceri

bulgară: еклектика (български) catalană: eclecticisme (català) cehă: eklekticismus (čeština) daneză: eklekticisme (dansk) ebraică: ארכיטקטורה (עברית) engleză: eclecticism (English) esperanto: eklektikismo (Esperanto) finlandeză: eklektinen (suomi) franceză: éclectisme (français) germană: Eklektizismus (Deutsch) m. italiană: eclettismo (italiano)

maghiară: eklektika (magyar) neerlandeză: eclecticisme (Nederlands) norvegiană: eklektisisme (norsk) poloneză: eklektyzm (polski) portugheză: ecletismo (português) rusă: эклектика (русский) slovacă: eklekticizmus (slovenčina) spaniolă: eclecticismo (español) suedeză: eklekticism (svenska) sârbă: еклектицизам (српски / srpski) turcă: eklektisizm (Türkçe)