ecluza

română

Etimologie

Din franceză écluser.

Pronunție

• AFI: /e.klu'za/

Verb

Conjugarea verbului ecluza
Infinitiv	a ecluza
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ecluzez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ecluzeze
Participiu	ecluzat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a închide cu o ecluză.
2. (v.intranz.) (despre nave) a trece printr-o ecluză.

Cuvinte derivate

• ecluzare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cazule
• clauze
• euclaz

Referințe

• DEX '98 via DEX online