ecotip

română

Etimologie

Din franceză écotype.

Pronunție

• AFI: /e.ko'tip/

Substantiv

Declinarea substantivului ecotip
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ecotip	ecotipuri
Articulat	ecotipul	ecotipurile
Genitiv-Dativ	ecotipului	ecotipurilor
Vocativ	ecotipule	ecotipurilor

1. grup de plante din aceeași specie, cu anumite însușiri ereditare proprii, formate în urma influenței unor condiții de mediu.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• copite
• coptei

Referințe

• DEX '98 via DEX online