ecruisaj
română
Etimologie
Din franceză écrouissage.
Pronunție
- AFI: /e.kru.i'saʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului ecruisaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ecruisaj | ecruisaje |
| Articulat | ecruisajul | ecruisajele |
| Genitiv-Dativ | ecruisajului | ecruisajelor |
| Vocativ | ecruisajule | ecruisajelor |
- faptul de a ecruisa.
- defecțiune a unui metal sau a unui aliaj care constă în întărirea lor în urma deformării plastice la rece.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online