edicul

română

Etimologie

Din franceză édicule < latină aediculum.

Pronunție

• AFI: /e'di.kul/

Substantiv

Declinarea substantivului edicul
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	edicul	edicule
Articulat	ediculul	ediculele
Genitiv-Dativ	ediculului	ediculelor
Vocativ	ediculule	ediculelor

1. construcție mică și ușoară ridicată într-un loc public.
2. construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă.
3. tabernacul într-un templu roman.
4. nișă într-o încăpere funerară, pentru portretele morților sau pentru urne.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online