efectua

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză effectuer < latină effectuare.

Pronunție

  • AFI: /e.fek.tu'a/


Verb


Conjugarea verbului
efectua
Infinitiv a efectua
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
efectuez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să efectueze
Participiu efectuat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe