efendi

română

Etimologie

Din turcă efendi.

Pronunție

• AFI: /eˈfen.di/
• AFI: /e.fenˈdi/

Substantiv

Declinarea substantivului efendi
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	efendi	invariabil
Articulat	efendiul	invariabil
Genitiv-Dativ	efendiului	invariabil
Vocativ	efendiule	invariabil

1. (înv.) titlu de politețe pus în Turcia, după un nume propriu, învățaților, funcționarilor; persoană care avea acest titlu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online