efracție

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din franceză effraction.

Pronunție

  • AFI: /e'frak.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
efracție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ efracție efracții
Articulat efracția efracțiile
Genitiv-Dativ efracției efracțiilor
Vocativ efracție efracțiilor
  1. spargere a zidurilor, forțare a încuietorilor sau a oricărui dispozitiv de închidere, ca mijloc pentru săvârșirea unei infracțiuni.


Traduceri

Anagrame

Referințe