egolatrie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină ego, după idolatrie.

Pronunție

  • AFI: /e.go.la'tri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
egolatrie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ egolatrie invariabil
Articulat egolatria invariabil
Genitiv-Dativ egolatriei invariabil
Vocativ egolatrie invariabil
  1. manie de a se preocupa exagerat de propria persoană; supraestimare a valorii personale; egotism.


Traduceri

Anagrame

Referințe