elogia

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză élogier.

Pronunție

  • AFI: /e.lo.ʤi'a/


Verb


Conjugarea verbului
elogia
Infinitiv a elogia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
elogiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să elogieze
Participiu elogiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aduce elogii, a lăuda (în cuvinte entuziaste), a preamări.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe