emițător

română

Etimologie

Din a emite + sufixul -ător (după franceză émetteur).

Pronunție

• AFI: /e.mi.ʦə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului emițător
	Singular	Plural
Masculin	emițător	emițători
Feminin	emițătoare	emițătoare
Neutru	emițător	emițătoare

1. care emite; emisiv.

Cuvinte derivate

• radioemițător

Cuvinte compuse

• post emițător

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului emițător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	emițător	emițătoare
Articulat	emițătorul	emițătoarele
Genitiv-Dativ	emițătorului	emițătoarelor
Vocativ	emițătorule	emițătoarelor

1. dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent.

Cuvinte compuse

• emițător radio

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amețitor
• amorțite

Referințe

• DEX '98 via DEX online