encomio

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie encomium < greacă ἐγκώμιον (enkómion).

Pronunție

• AFI: /eŋ'kɔmjo/

Substantiv

encomio m., encomi pl.

1. laudă, encomion, elogiu

Cuvinte apropiate

• encomiabile
• encomiare
• encomiastico
• encomiatore

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din encomiare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru encomiare.

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină encomium.

Pronunție

• AFI: /enˈko.mio/

Substantiv

encomio m., encomios pl.

1. laudă, encomion, elogiu

Cuvinte apropiate

• encomiar