enigmă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză énigme < latină aenigma.

Pronunție

  • AFI: /e'nig.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
enigmă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ enigmă enigme
Articulat enigma enigmele
Dativ-Genitiv enigmei enigmelor
Vocativ enigmă enigmelor
  1. lucru greu de înțeles, nelămurit, ascuns; taină, mister.
  2. ghicitoare, șaradă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe