entorsă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză entorse.

Pronunție

  • AFI: /en'tor.sə/


Substantiv


Declinarea substantivului
entorsă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ entorsă entorse
Articulat entorsa entorsele
Genitiv-Dativ entorsei entorselor
Vocativ entorsă entorselor
  1. leziune traumatică a unei articulații provocată de executarea bruscă a unei mișcări dincolo de limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor.


Traduceri

Anagrame

Referințe