eocen

română

Etimologie

Din franceză éocène.

Pronunție

• AFI: /e.oˈʧen/

Substantiv

Declinarea substantivului eocen
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	eocen	eocene
Articulat	eocenul	eocenele
Genitiv-Dativ	eocenului	eocenelor
Vocativ	eocenule	eocenelor

1. epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului eocen
	Singular	Plural
Masculin	eocen	eoceni
Feminin	eocenă	eocene
Neutru	eocen	eocene

1. care se referă la epoca eocenului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online