etalaj

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză étalage.

Pronunție

  • AFI: /e.ta'laʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
etalaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ etalaj etalaje
Articulat etalajul etalajele
Genitiv-Dativ etalajului etalajelor
Vocativ etalajule etalajelor
  1. etalare.
  2. partea inferioară, în formă de trunchi de con, a cuvei unui furnal.


Traduceri

Anagrame

Referințe