evicțiune

română

Din franceză éviction < latină evictio, evictionis.

Declinarea substantivului evicțiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	evicțiune	evicțiuni
Articulat	evicțiunea	evicțiunile
Genitiv-Dativ	evicțiunii	evicțiunilor
Vocativ	evicțiune	evicțiunilor

(jur.) pierdere a posesiunii unui bun (imobil) ca urmare a exercitării de către o altă persoană a dreptului său asupra aceluiași bun.