exigent

română

Etimologie

Din franceză exigeant < latină exigens, exigentis.

Pronunție

• AFI: /ek.si'ʤent/

Adjectiv

Declinarea adjectivului exigent
	Singular	Plural
Masculin	exigent	exigenți
Feminin	exigentă	exigente
Neutru	exigent	exigente

1. care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online