expediționar

română

Etimologie

Din franceză expéditionnaire.

Pronunție

• AFI: /eks.pe.di.ʦi.o'nar/

Adjectiv

Declinarea adjectivului expediționar
	Singular	Plural
Masculin	expediționar	expediționari
Feminin	expediționară	expediționare
Neutru	expediționar	expediționare

1. care efectuează o expediție, care se află într-o expediție.

Cuvinte derivate

• expediție, expedițiune

Cuvinte compuse

• corp expediționar sau armată expediționară

Cuvinte apropiate

• expedia, expedui
• expediat, expeduit
• expedient
• expediere, expeduire
• expeditiv
• expeditivitate
• expeditor

Traduceri

de expediție

engleză: expeditionary (English) franceză: expéditionnaire (français) italiană: di spedizione (italiano)

maghiară: expedíciós (magyar) neerlandeză: expedionair (Nederlands) suedeză: expeditions- (svenska)

Referințe

• DEX online