extracție

română

Etimologie

Din latină extractio, franceză extraction.

Pronunție

• AFI: /eks'trak.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului extracție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	extracție	extracții
Articulat	extracția	extracțiile
Genitiv-Dativ	extracției	extracțiilor
Vocativ	'	'

1. extragere.
2. (med.) îndepǎrtare a unui corp strǎin ajuns în organism; scoatere a unui dinte, a unei măsele.
3. operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor prin puțuri verticale dintr-o minǎ.
4. (chim.) separare a unei substanțe dintr-un amestec.

Sinonime

• extragere
• scoatere

Antonime

• introducere
• băgare

Cuvinte derivate

• extractiv
• extractor

Cuvinte compuse

• extracție de minereuri
• extracție dentarǎ

Traduceri

extragere

catalană: extracció (català) engleză: extraction (English) esperanto: ekstraktado (Esperanto) finlandeză: uuttaminen (suomi) franceză: extraction (français) f.

germană: Extraktion (Deutsch) ido: extrakto (Ido) italiană: estrazione (italiano) rusă: извлечение (русский) spaniolă: extracción (español) f.