extrapolare

română

Etimologie

Din a extrapola.

Pronunție

• AFI: /eks.tra.po'la.re/

Substantiv

Declinarea substantivului extrapolare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	extrapolare	extrapolări
Articulat	extrapolarea	extrapolările
Genitiv-Dativ	extrapolării	extrapolărilor
Vocativ	extrapolare	extrapolărilor

1. (mat.) metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație.
2. (fil.) extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online