fâneață

română

Etimologie

Din fân + sufixul -eață.

Pronunție

• AFI: /fɨ'ne̯a.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului fâneață
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fâneață	fânețe
Articulat	fâneața	fânețele
Genitiv-Dativ	fâneței	fânețelor
Vocativ	fâneață	fânețelor

1. teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• afânate

Referințe

• DEX '98 via DEX online