făcăleț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din maghiară fakalán.

Pronunție

  • AFI: /fə.kə'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
făcăleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ făcăleț făcălețe
Articulat făcălețul făcălețele
Genitiv-Dativ făcălețului făcălețelor
Vocativ făcălețule făcălețelor
  1. băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea.


Traduceri

Referințe