făcăluire
română
Etimologie
Din a făcălui.
Pronunție
- AFI: /fə.kə.lu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului făcăluire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | făcăluire | făcăluiri |
| Articulat | făcăluirea | făcăluirile |
| Genitiv-Dativ | făcăluirii | făcăluirilor |
| Vocativ | făcăluire | făcăluirilor |
- (reg.) acțiunea de a făcălui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online