fălitoare
română
Etimologie
Din fălitor.
Pronunție
- AFI: /fə.li'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului fălitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fălitoare | fălitoare |
| Articulat | fălitoarea | fălitoarele |
| Genitiv-Dativ | fălitoarei | fălitoarelor |
| Vocativ | fălitoareo | fălitoarelor |
- (înv.) persoană care lingușește, lingușitoare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online