fălnicie

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din falnic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /fəl.ni'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
fălnicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fălnicie invariabil
Articulat fălnicia invariabil
Genitiv-Dativ fălniciei invariabil
Vocativ fălnicie invariabil
  1. (rar) însușirea de a fi falnic.


Traduceri

Anagrame

Referințe