fărâmătură

română

Variante

• fărâmitură
• fărmătură

Etimologie

Din fărâmă + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /fə.rɨ.mə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului fărâmătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fărâmătură	fărâmături
Articulat	fărâmătura	fărâmăturile
Genitiv-Dativ	fărâmăturii	fărâmăturilor
Vocativ	fărâmătură	fărâmăturilor

1. (reg.) sfărâmătură; fărâmă (de pâine).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online