fărâmiță

română

Etimologie

Din fărâmă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /fə.rɨ'mi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului fărâmiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fărâmiță	fărâmițe
Articulat	fărâmița	fărâmițele
Genitiv-Dativ	fărâmiței	fărâmițelor
Vocativ	fărâmiță	fărâmițelor

1. diminutiv al lui fărâmă; fărâmică.

Cuvinte derivate

• fărâmița

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• afirmata
• fărâmați

Referințe

• DEX '98 via DEX online