fauchen
germană
(Deutsch)
Variante
- (reg., în Germania de sud și Austria) pfauchen
Etimologie
Din germana medie de sus pfūchen, phūchen, care provine din germana veche *pfūhhan < proto-germanică *pukaną („a gâfâi, a pufăi”).
Pronunție
- AFI: /'faʊ̯χn̩/
Verb
Conjugarea verbului fauchen | |
Infinitiv | fauchen |
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
fauchst faucht |
Indicativ imperfect | fauchte |
Participiu perfect | gefaucht |
Verb auxiliar | haben |
- (despre pisici) a scuipa; (despre șerpi) a sâsâi; a șuiera
- Wenn einer Katze etwas nicht gefällt, faucht sie.
- (fig.) a țistui, a rosti printre dinți
- Ich solle meinen Mund halten, fauchte sie.