febricita

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză fébriciter.

Pronunție

  • AFI: /fe.bri.ʧi'ta/


Verb


Conjugarea verbului
febricita
Infinitiv a febricita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
febricitez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să febriciteze
Participiu febricitat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a avea febră.


Traduceri

Referințe