feign

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie fei(g)nen ← franceza veche feindre < latină fingere ("a forma").

Pronunție

• AFI: /feɪn/

Verb

Conjugarea verbului to feign
Infinitiv	to feign
Prezent simplu pers. 3 sg.	feigns
Trecut simplu	feigned
Participiu trecut	feigned
Participiu prezent	feigning

1. a simula, a pretinde că

   To feign an ability.

2. a născoci, a inventa
3. a imita

   To feign somenone's voice.

Sinonime

• pretend
• simulate

Cuvinte derivate

• feigner
• feigningly

Referințe

• Dictionary.com