felicita

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din italiană felicitare. Confer franceză féliciter.

Pronunție

  • AFI: /fe.li.ʧi'ta/


Verb


Conjugarea verbului
felicita
Infinitiv a felicita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
felicit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să felicite
Participiu felicitat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula.
    Se felicită reciproc pentru succesele dobândite.
  2. (fam.) a se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.).

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe