fenta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză feinter.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
fenta
Infinitiv a fenta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
fentez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să fenteze
Participiu fentat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (sport) a deruta pe adversar prin fente; (p.ext.) a păcăli, a minți, a înșela.


Traduceri

Referințe