fereca

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină făbrĭcāre, cu semantism normal, deoarece „a fabricaînsemna la origine „a lucra fierul”.

Pronunție

  • AFI: /fe.re'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) fereca
Infinitiv a (se) fereca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) ferec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ferece
Participiu ferecat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice.
    A fereca carul, roata.
  2. a îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe.
    A fereca un obiect cu argint.
  3. a lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat.
  4. a încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere.
  5. (v.refl.) (despre oameni) a se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni.
  6. a bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți.
  7. a face zimți pe muchia unei monede.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe