fereca
Etimologie
Din latină făbrĭcāre, cu semantism normal, deoarece „a fabrica” însemna la origine „a lucra fierul”.
Pronunție
- AFI: /fe.re'ka/
Verb
| Conjugarea verbului (se) fereca | |
| Infinitiv | a (se) fereca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) ferec |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) ferece |
| Participiu | ferecat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice.
- A fereca carul, roata.
- a îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe.
- A fereca un obiect cu argint.
- a lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat.
- a încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere.
- (v.refl.) (despre oameni) a se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni.
- a bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți.
- a face zimți pe muchia unei monede.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
a pune în lanțuri