ferită

română

Etimologie

Din franceză ferrite.

Pronunție

• AFI: /feˈri.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului ferită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ferită	ferite
Articulat	ferita	feritele
Genitiv-Dativ	feritei	feritelor
Vocativ	ferită	feritelor

1. compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă.

Verb

1. (cu valoare adjectivală) forma de participiu trecut, gen feminin a verbului (a) feri.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fretai

Referințe

• DEX '98 via DEX online