ferită
română
Etimologie
Din franceză ferrite.
Pronunție
- AFI: /feˈri.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ferită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ferită | ferite |
| Articulat | ferita | feritele |
| Genitiv-Dativ | feritei | feritelor |
| Vocativ | ferită | feritelor |
- compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă.
Verb
- (cu valoare adjectivală) forma de participiu trecut, gen feminin a verbului (a) feri.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online