ferret

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie furet, ferret, care provine din anglo-normandă firet, furet, formă diminutivă a lui fuiron din franceza veche < latină târzie furo („pisică; jefuitor, tâlhar”), din fur („hoț”).

Pronunție

  • AFI: /'fɛrɪt/


Substantiv

ferret, pl. ferrets

  1. (zool.) nevăstuică
  2. (zool.) dihorul cu labe negre
  3. (fig.) (om) scotocitor, copoi

Sinonime

Cuvinte derivate


Verb


Conjugarea verbului
to ferret
Infinitiv to ferret
Prezent simplu
pers. 3 sg.
ferrets
Trecut simplu ferreted
Participiu trecut ferreted
Participiu prezent ferreting
  1. a vâna cu nevăstuici
  2. (urmărit de out) a da de urmă, a căutaafle, a descoperi

Sinonime

Vezi și

Etimologie

Din italiană fioretto.

Substantiv

ferret, pl. ferrets

  1. (înv.) bandă sau fâșie de mătase sau de bumbac, folosită pentru a lega documente

Referințe