filozoafă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din filozof.

Pronunție

  • AFI: /fi.lo'zo̯a.fə/


Substantiv


Declinarea substantivului
filozoafă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ filozoafă filozoafe
Articulat filozoafa filozoafele
Genitiv-Dativ filozoafei filozoafelor
Vocativ filozoafo filozoafelor
  1. persoană care se ocupă cu filozofia, care studiază și prelucrează problemele fundamentale ale filozofiei, care are o concepție proprie în domeniul filozofiei; gânditoare.
  2. (pop.) persoană învățată, priceput în toate; (spec.) astrologă.
  3. persoană care are o atitudine înțeleaptă față de viață.


Traduceri

Referințe