filozoafă

română

Etimologie

Din filozof.

Pronunție

• AFI: /fi.lo'zo̯a.fə/

Substantiv

Declinarea substantivului filozoafă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	filozoafă	filozoafe
Articulat	filozoafa	filozoafele
Genitiv-Dativ	filozoafei	filozoafelor
Vocativ	filozoafo	filozoafelor

1. persoană care se ocupă cu filozofia, care studiază și prelucrează problemele fundamentale ale filozofiei, care are o concepție proprie în domeniul filozofiei; gânditoare.
2. (pop.) persoană învățată, priceput în toate; (spec.) astrologă.
3. persoană care are o atitudine înțeleaptă față de viață.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online