filozof

română

Variante

• filosof

Etimologie

Din neogreacă φιλωσοφοσ (philósophos), franceză philosophe.

Pronunție

• AFI: /fi.lo'zof/

Substantiv

Declinarea substantivului filozof
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	filozof	filozofi
Articulat	filozoful	filozofii
Genitiv-Dativ	filozofului	filozofilor
Vocativ	filozofule	filozofilor

1. persoană care se ocupă cu filozofia, care studiază și prelucrează problemele fundamentale ale filozofiei, care are o concepție proprie în domeniul filozofiei; gânditor.
2. (pop.) om învățat, priceput în toate; (spec.) astrolog.
3. persoană care are o atitudine înțeleaptă față de viață.

Cuvinte derivate

• filozoafă
• firoscos

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online