fisură
română
Etimologie
Din franceză fissure < latină fissura.
Pronunție
- AFI: /fi'su.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului fisură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fisură | fisuri |
| Articulat | fisura | fisurile |
| Genitiv-Dativ | fisurii | fisurilor |
| Vocativ | fisură | fisurilor |
- crăpătură îngustă, plesnitură la suprafața sau în interiorul unui corp solid (metal, beton, aliaj, piatră, os etc.).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online